Tu cum iubesti? Sau cum esti iubit(a)?
Toti ne dorim sa iubim si sa fim iubiti.
Dar ne intrebăm prea rar: cum iubim, de fapt? Si cum am invatat sa iubim?
Felul in care iubim spune ceva despre noi
Felul in care iubim vorbeste despre istoria noastra personala, despre ce am invatat acasa, despre rani, dorinte si frici.
Si ne putem intreba:
„Cat din iubirea pe care o ofer vine dintr-o dorinta autentica de a ma conecta?”
„Si cat vine din frica: frica de singuratate, de respingere sau de abandon?”
Unde am invatat sa iubim?
Am învatat sa iubim incă de mici, in familie, in relatii, prin ceea ce am vazut si trait.
Poate ca uneori iubim asa cum am fost iubiti – chiar daca asta nu ne mai face bine azi.
Si poate ca alteori ne e greu sa iubim sau sa primim iubire, pentru ca purtam in noi frici sau rani vechi.
Milton Erickson spunea ca exista 4 stadii ale iubirii:
Stadiul Infantil
„Ma iubesc pe mine. Eu sunt soarele relatiei noastre.”
Stadiul Copil
„Iubesc eul meu din tine. Te iubesc pentru ca te asemeni cu fratele meu, mama mea, tatal meu, sora mea, cainele meu… Eul meu din tine.”
Stadiul Adolescentin
„Te iubesc pentru ca … dansul tau ma multumeste, frumusetea ta ma multumeste, inteligenta ta ma multumeste …”
Stadiul Adult
„Te iubesc, te pretuiesc si vreau sa te vad fericit/a. Ma bucur de bucuria si placerile tale. Cu cat esti mai fericit/a, cu atat sunt si eu mai fericit/a.”
Cum sa iubim mai constient
Poate ca primul pas e sa ne intrebam sincer:
„Ce fel de iubire imi doresc?”
„Ce fel de iubire pot sa ofer?”
„De unde vin fricile mele?”
E un drum de autocunoastere si vindecare. Si uneori, e nevoie de sprijin pentru a-l parcurge.
In loc de concluzie
Iubirea constienta nu e despre perfectiune, ci despre curajul de a ne intreba, de a intelege si de a invata sa iubim altfel.
Cele bune,
Ema
